S-a născut la Sălişte, în apropiere de Sibiu în 1883. studiază întâi la Sălişte (ciclul gimnazial) şi apoi la Sibiu (la actualul Colegiu Gh. Lazăr) şi la Braşov. Revine la Sibiu pentru a studia teologia iar de aici a plecat la Bucureşti. Budapesta, Strasbourg şi în clee din urmă la Jena. Acolo îşi va da examenul de doctor în filosofie şi istorie universală în 1909.
Revine la Sibiu unde va fi profesor la Institutul Teologic dar şi inspector şcolar al şcolilor din Transilvania. În timpul războiului se va refugia în România, mai întâi la Bucureşti şi apoi la Iaşi şi Chişinău, fiind condamnat de autorităţile austro – ungare la moarte.
Rămâne în Basarabia, ajutând mişcarea românească în emancipare şi apoi în obţinerea unificării cu România. Va fi unul dintre fondatorii Partidului Naţional Moldovenesc. Tot în timpul episodului basarabean se va ocupa de înfiinţarea primelor şcoli de predare în limba română.
Revine în Transilvania, unde este numit secretar general al resortului de instrucţie din Consiliul Dirigent şi deputat în Marele Sfat al Transilvaniei. Se implică în reorganizarea sistemului de învăţământ universitar din Transilvania, ccordonându-l cu cel din România. Va fi alături de Emil Racoviţă, fondator al institutului de speologie din Cluj, acesta fiind primul din lume.
Odată cu instaurarea regimului comunist în ţară, va fi arestat (studiile sale fiind interzise) întâi la Caracal, apoi la Sighetu Marmaţiei. Este eliberat, dar nereabilitat, în 1958. Revine la Sibiu, unde va lucra şi locui până la moartea sa. Va locui pe actuala stradă Ion Raţiu.
Devine în 1919 membru corespondent al Academiei Române. Publică prima lucrare în 1905, „Limba nouălor cărţi bisericeşti”, continuând a scrie şi publica până la moartea sa. A redactat studii de administraţie publică şi administraţie a învăţământului, studii biografice, memorialistică,
Importantă este şi activitatea sa jurnalistică, fondând ziarul „Ardealul” în 1917 şi „România Nouă” în 1918.
Moare în 1972 la Cluj Napoca. În 1983, la centenarul naşterii sale, va fi aniversat de către UNESCO.
alex viseaza 