10 Mari Sibieni | Pompeiu Onofreiu

S-a născut în 1909 în apropiere de Bistriţa. A studiat teologia la Blaj. A fost hirotonit în 1934 şi a lucrat ca secretar al lui  Iuliu Hossu, episcop de Cluj.

În timpul ocupaţiei maghiare a nordului Ardealului, este arestat şi condamnat la moarte dar scapă cu viaţă de două ori. Este expulzat şi pleacă la Sibiu.

Autorităţile comuniste îl arestează în timpul procesului de desfiinţare a Bisericii Greco – Catolice, făcând ani grei de muncă la Canal.

Este eliberat în 1964 şi revine la Sibiu. Aici  primeşte o cameră pe strada Şelarilor, neprimind la început parohie şi nici dreptul de a profesa şi de a sluji ca preot (în cele din urmă primeşte dreptul de a profesa în bisericile catolice). În casa sa, el îşi va continua viaţa preoţească, transformând-o într-o adevărată capelă clandestină. A fost permanent urmărit de Securitate.

Îi este recunoscută valoarea şi rolul său în Biserica Catolică din România, de abia după Revoluţia din 1989. El a continuat demersul său pentru recunoaşterea Bisericii Greco Catolice şi de primirea unei parohii pentru biserica pe care o slujea (în perioada interbelică existau două parohii în Sibiu, biserica Sf. Vasile din Lazaret şi Biserica dintre Brazi din Terezian). El a reuşit să redeschidă Biserica Ursulinelor care devine astfel biserică greco – catolică.

A murit la Sibiu în 1998.

Advertisement

10 Mari Sibieni | Emil Hurezeanu

This slideshow requires JavaScript.

Este născut în 1955 la Sibiu. Studiază la Sibiu, la actualul Colegiu „Octavian Goga”, iar de aici va continua la Cluj Napoca, unde studiază Dreptul. Aici va fi seceretarul de redacţie a revistei studenţilor clujeni, numită „Echinox”. Este membru fondator al trupei de teatru „Ars Amatoria”. Va primi în 1985 o bursă a Universităţii Charlottesville din SUA. Va obţine un master degree la Boston.

După facultate lucreză la Sebeş ca jurist. Revine la Sibiu unde se angajează ca librar dar pleacă de aici la mediaş unde lucrează ca avocat. Câştigă o bursă oferită de „Echinox” şi astfel în 1982 pleacă la Viena, rămânând definitiv în Occident. Datorită plecării sale va fi urmărit de Securitate, familia fiindu-i hărţuită permanent.

Ajunge a lucra ca redactor la Radio „Europa Liberă”, lucrând la actualitatea românească şi scriind o serie de articole politice. Se specializează în analiză politică, devenind unul dintre cei mai apreciaţi consultanţi pe politică est – europeană ce activa în Occident. Semnează în 1989 o scrisoare a intelectualilor români împotriva regimului comunist din România. În 1994 devine director al secţiei române a radioului mai sus amintit. De aici se va muta la Deutsche Welle unde va conduce secţia de limbă română.

În 2002 revine în România stabilindu-se la Bucureşti. Realizează emisiuni la mai multe posturi tv din ţară. În 2003 pentru o scurtă perioadă devine consilier personal al primului ministru al României. Până în prezent rămâne unul dintre cei mai importanţi analişti politici din România.

Primele lucrări le publică în timpul studenţiei, la Cluj în „Echinox”. În 1979 va publica primul volum, „Lecţia de anatomie”. Succesul este imediat, find premiat pentru volum cu premiul de debut al Uniunii Scriitorilor. Continua a publica, mai ales în străinătate. După Revoluţia din 1989 revine cu publicistica sa în România. În 1997 primeşte premiul pentru publicistică al Uniunii Scriitorilor.

În 1998 devine cel mai tânăr, în viaţă cetăţean de onoare al Sibiului.

10 Mari Sibieni | Octavian Goga

This slideshow requires JavaScript.

Este născut la Răşinari, lângă Sibiu. Provine dintr-o familie de intelectuali de origine aromână. Face şcoala la Răşinari şi liceul la Sibiu (la Colegiul Gh. Lazăr). Se mută la Braşov terminându-şi studiile în 1900. De aici pleacă la Budapesta şi Berlin unde studiază literele şi filosofia.

Debutează în presă la „Luceafărul” din Budapesta, revistă pe care o şi fondează. Rămâne director al revistei până în 1912. Colaborează cu ASTRA fiind începând cu 1906 secretar al organizaţiei, astfel încât între 1907 – 1909 editează la Sibiu revista „Ţara noastră” (pe care o reeditează la Cluj între 1922 – 1931 şi la Bucureşti între 1932 – 1938). Devine cunoscut între românii transilvăneni prin articolele sale unioniste şi antiimperiale.

În 1920 devine membru al Academiei Române, primind Premiul Naţional de poezie în 1924.

Primele poezii şi le publică în „Tribuna” sub pseudonimul Tavi în 1897. Continuă să publice în reviste din Budapeste, Oradea şi Sibiu, prima poezie publicată sub numele real fiind în 1903 (poezia „Sfârşit de septembrie”). În 1905 îşi publică primul volum de poezii (numit simplu „Poezii”) fiind bine primit de critica vremii, volumul fiind republicat la Bucureşti şi Sibiu. Scrie piesa de teatru „Domnul notar” jucată în 1914 la Bucureşti şi „Meşterul Manole” în 1928. de asemenea traduce scrieri din limba maghiară şi germană.

Datorită poziţiei sale politice şi culturale, este arestat în 1911 la Szeghed şi din nou în 1913. În timpul războiului se mută la Bucureşti unde susţine unificarea Transilvaniei cu România. Participă ca reprezentant al Transilvaniei la Congresul extraordinar al Ligii Culturale în 1914.Semnează scrisoarea ziariştilor ardeleni refugiaţi ce va fi publicată în revista „Epoca” în 1915. Pentru activitatea sa este condamnat la moarte în contumacie de către statul Austro-Ungar. În 1916 se înrolează în armată şi luptă pe frontul dobrogean. Pleacă la Paris când România semnează pacea cu Puterile Centrale unde participă la constituirea Consiliul naţional al unităţii române.

Revine după Unire la Bucureşti unde se implică în politică, fiind parlamentar în mai multe legislaturi. Îşi crează propriul partid denumit Partidul Naţional Agrar. Se alătură partidului de extremă dreaptă a lui A.C. Cuza formând Partidul Naţional Creştin, ajungând a fi numit în 1937 prim ministru. Legislatura sa este din păcate amintită prin decizile antisemite ce le va reglementa, rămânând renumit „Planul Madagascar” (deportarea evreilor fără cetăţenie din România). Poziţia sa pro-nazistă îl va afce să pornească discuţii cu Germania şi Italia în vederea semnării de tratate.

Moare în 1938 la Ciucea în reşedinţa sa, din cauza unui infarct. Este înmormântat la conacul său din localitatea amintită.

10 Mari Sibieni | Emil Cioran

This slideshow requires JavaScript.

Se naşte la Răşinari, lângă Sibiu, în 1911. De aici se va muta cu familia la Sibiu (locuind pe actuala stradă a Tribunei), tatăl său fiind numit consilier al Mitropoliei Ardealului. Bunicul său de mamă fusese înobilat de către împăratul austro – ungar. Şcoala o face întâi la Sibiu, la Colegiul Gh. Lazăr. De aici va pleca la Bucureşti şi la Berlin, pentru a îşi definitiva studiile universitare. Aici studiază filosofia.

Reîntors în ţară predă filosofie la Braşov, dar pleacă la Paris în 1937, primind o bursă a Institutului Francez din Bucureşti. Datorită acestei burse se va stabili la Paris şi odată cu venirea comuniştilor la putere în România, va renunţa definitiv la a se întoarce în România. Va trăi la Paris, intrând în mediul diasporei intelectuale româneşti, alături de Mircea Eliade sau Paul Celan, dar se aproprie şi de intelectualitatea parisiană, mai ales cea alogenă, întreţinând o lungă prietenie cu Samuel Beckett.

Debutul îl are în 1934 cu lucrarea „Pe culmile disperării”. Primeşte premiul Tinerilor Scriitori Români. În următorii ani publică alte trei lucrări. În 1945, aflat la Paris deja, publică ultima sa carte în limba română, „Îndreptar pătimaş”. Deja în 1949 publică prima sa lucrare în limba franceză („Tratat de descompunere”). În 1960 publică „Istorie şi utopie” iar în 1969 „Demiurgul cel rău”. Publică în această perioadă o serie de alte lucrări. În 1990 va realiza o serie de interviuri cu Gabriel Liiceanu.

A primit mai multe premii pentru lucrările sale (primul premiu fiind premiul Rivarol pentru „Tratat de descompunere”) dar el va refuza pe toate, până la sfârşitul vieţii sale.

Timp de treizeci de ani a trăit alături de Simone Boue, dar nu se va căsători cu aceasta niciodată. Moare la Paris în 1995.

10 Mari Sibieni | Richard Csaki

S-a născut la Sibiu, unde îşi va definitiva studiile gimnaziale. A studiat teologie şi filosofie la Cluj, Konigsberg, Berlin şi Bonn. În 1912 îşi va obţine doctoratul. Revine în 1911 la Sibiu, unde este numit profesor la actualul colegiu Brukenthal. Conduce la Sibiu în perioade diferite, revista „Ostland – Monatsschrift fur die Kultur der Ostdeutschen”. Este numit în 1922 şef al secţiei pentru Europa de Est al Institutului German pentru Străinătate. Un an mai târziu preia conducerea Institutului Cultural German din România, pe care îl înfiinţase. Sub egida acestuia va organiza la Sibiu, cursurile postuniversitare de vară între 1920 şi 1931. Aceste cursuri vor avea un succes imediat în cultura românească, remarcate fiind de intelectualii importanţi ai perioadei. În 1932 preia conducerea Asociaţiei Germanilor din România, activând politic în parlamentul României. În 1933 este numit preşedinte al Institutului German pentru Străinătate, cu sediul la Stuttgart. Va rămâne preşedinte până în 1941. El va înfiinţa premiul „Premiul literar pentru etnicii germani”. A predat la Universitatea din Stuttgart şi la cea din Tubingen. A scris nenumărate lucrări de critică literară şi de analiză a literaturii germane şi române. A scris în 1920, o istorie a literaturii germane din Transilvania. A murit în 1943 prăbuşindu-se cu avionul, departe de Sibiu, la Perugia. A fost căsătorit.

Clipe de vacanta | Mallorca

Despre Mallorca si concediul de anul asta am sa povestesc in mai multe posturi pentru ca experienta a fost intensa. Asa am trait-o, mult mai eventful decat insulele din anii trecuti.

Recunosc ca nu a fost prima alegere. In primul rand zborul din Cluj este operat de WizzAir…compania care in general nu este prima mea alegere. In al doilea rand, petrecandu-mi multa vreme in Germania sau inconjurata de germani tot ce auzi despre Mallorca este “Ballermann 6” – adica bere multa, sangria din galeti de plastic, Kirmestechno, agatat. In prima privinta nu m-am inselat. Nu zbor cu Wizz-ul decat daca este absolut necesar si inevitabil. In a doua privinta am avut prejudecati. Dar sa o luam de la inceput.

04.35 – Aeroportul International Cluj-Napoca

Buluceala enorma. Eu cu ochii mici in cautarea cafelei pe care am luat-o de la McD. din Mihai Viteazu cand am plecat de acasa. Trei curse de Wizz plecau la aceiasi ora – 06.00 . Cam greu de imaginat! Eu stiu ca ora de plecare sa da cu exactitate. In fine. Destinatiile: Palma de Mallorca (evident), Treviso si Luton (ca ma doare tastatura sa scriu Londra!). Inghesuiala, lume proasta, spanioli, italieni, cativa englezi un pic derutati. Cafeaua m-a ajutat sa fac abstractie de toate. Dupa toate formalitatile de rigoare ajungem la boarding. O tanti rupea biletele si ne poftea afara. Afara, ai dracului, pasagerii Wizz nu se dadeau din usa. Urletele domnisoarei de la bilete “dati-va rog mai in fata, indepartati-va de usa!” Cam ca in autobuz.  Un bun prieten care lucreaza in turn imi povestea cum ca la Cluj pe aeroport pasagerii se deplaseaza exclusiv cu autobuzele! Hah! Gresit. La Wizz te incolonezi frumos ca la gradinita, astepti ca baietii cu bastoane portocalii sa urle la tine cum ca sa ii urmezi si esti foarte atent unde se duc, nu de altceva dar risti sa te imbarci in avionul gresit, caci cele trei Airbus-uri ale Wizz-ului erau asezate unul langa altul pe platforma. In aceste conditii merita sa incerci un “muuuuuuuuuuuuuuuuu!!!” cat mai rasunator pentru ca te distrezi, razi, se uita lumea ciudat dupa tine si ii mai si auzi zicand “uite-l ba si pe ala ca striga muuuuu, parca am fi vaci!” Mare adevar. In avion, scaun inghesuite, buluceala, “ce vrei domle nu vezi ca-i ocupat”, “mami, mami eu vreau la geam”, “ia-ti fa capul de acolo ca nu vad afara”, “frate nu te descalta”, iar la aterizare inevitabilul aplaus pentru pilot.

08.10 Aeroportul AENA, Son Sant Joan – Mallorca

Thank God we can finally move! Am facut transferul la hotel in Palmanova unde camera a fost gata abia la ora 12.00.  Ca atare, am luat micul dejun langa plaja, am degustat bere locala, care pana la finalul sejurului s-a dovedit cea mai reusita dintre toate (si am testat tot ce am gasit pe piata), am facut o scurta plimbare prin statiune si am murit de cald!

Camera rezervata se afla la etajul 6 al hotelului cu o panorama ampla catre Bahia de Palma (in romana Golful Palmei). Am asteptat un an intreg sa am din nou vedere catre mare de la balcon. E foarte placut si linistitor.

Am adormit la scurt timp dupa ce am ajuns in camera, pentru ca sa ma trezesc la ora 04.00 pentru mine este un calvar, chiar daca are un scop nobil…chiar daca e vorba de concediu. Ce se vedea de la balcon, urmeaza mai jos.

Am sa fac mai departe un scurt portret al Insulelor Baleare, detalii si trairi in urmatorul post.

Fiind un loc ideal de escala intre Europa si Africa, aceste insulele au fost mereu ocupate de diversi invadatori, ca de altfel majoritatea insulelor din Marea Mediterana. Au trecut pe aici mai intai fenicienii, greci si cartaginezii, apoi romanii care le-au transformat in provincie romana, a venit si randul maurilor, catalanii, sa nu ii uitam pe britanci si pe francezi, iar in epoca moderna turistii! Influenta lor, a tuturor celor care au trecut prin Baleare se vede la orice pas.

Clima si peisajul inedit au atras de-a lungul timpului personalitati de vaza. Frederic Chopin impreuna cu iubita lui George Sand, pictorul si sculptorul Joan Miro, poetul Robert Graves au fost cuceriti de frumusetea locului si s-au stabilit aici.

In afara zonelor invadate de turisti, traditiile si obiceiurile s-a conservat foarte bine.

Cu alte cuvinte, toate ingredientele unei experiente ample.

…more to come!

10 Mari Sibieni | Alexandru Mocsony

S-a născut în 1841 la Budapesta. A studiat în oraşul natal precum şi la Viena şi Graz, unde îşi obţine doctoratul în drept. A participat la nenumărate călătorii de specializare în Elveţia şi Belgia.

Candidează la 24 de ani pentru un mandat în Dieta Transilvaniei de la Sibiu. De la acest mandat va urma o serie continuă de mandate în Dieta Transilvaniei şi în Parlamentul de la Budapesta. A fost unul dintre fondatorii Partidului Naţional Român din Banat fiind şi preşedintele acestuia, iar apoi a fost unul dintre susţinătorii unificării acestuia cu cel din Transilvania, cu sediul la Sibiu.

La Sibiu a fost unul dintre principalii creatori ai Băncii Albina, prima bancă românească. A fost preşedinte al acesteia în perioada cea mai importantă, aceea a concepţiei şi a fundamentării acesteia.

Pe lângă activitatea politică şi cea economică, importantă este şi cea intelectuală, publicând o serie de articole şi lucrări. În 1893 a înfiinţat ziarul „Dreptatea”. În 1905 publică la Sibiu lucrarea „Religiunea şi ştiinţa”. De asemenea a fost un important animator cultural.

Moare în 1909.

10 Mari Sibieni | Erwin Wittstock

S-a născut la Sibiu în 1899. Îşi petrece copilăria la Biertan, alături de familia sa. Studiază la Mediaş şi Sighişoara. La 15 ani este încorporat în armata imperială fiind trimis pe frontul italian.

Revine la Sibiu iar de aici pleacă la Cluj pentru a studia dreptul. Lucrează întâi ca jurist în cadrul administraţiei locale pentru ca apoi să îşi deschidă un birou de avocatură care va activa până în perioada postbelică. Va continua cu avocatura fiind în acelaşi timp şi profesor.

Debutul îl are în 1925, primul volum („Zineborn”) de nuvele şi povestiri apărând în 1927 la Sibiu. Majoritatea scrierilor sale au în vedere destinul naţiunii germane în perioada de după Cel de Al Doilea Război Mondial. În 1955 va protesta în faţa mediului intelectual din România legat de tratamentul saşilor de către autorităţile comuniste. De asemenea, scrierile sale tratează acelaşi subiect („Ianuarie 45 sau datoria supremă”).

A publicat peste douăzeci de romane. A fost premiat de către oraşul Stuttgart şi de Universitatea din Heidelberg pentru activitatea sa culturală.

Moare în 1962. a fost căsătorit şi a avut trei copii.

10 Mari Sibieni | Andreas Rieger

S-a născut în 1839. S-a născut în Apoldu de Sus provenind dintr-o familie de landleri ce se vor stabili în această localitate în secolul al XVIII-lea. A studiat la Praga ştiinţele tehnice.

În 1865 Rieger construieşte o forjă pe actuala stradă Târgu Peştelui. La 1874 deschide societatea sa, „Fabrica Metalurgică de Maşini” localizată în actuala Piaţă Cibin. Sediul final al acestei fabrici este actualul sediu al Liceului „Carol”, în apropierea cetăţii pe malul Cibinului în zona în care fusese construită Poarta Ocnei. Aceasta a fost prima astfel de fabrică de pe teritoriul actual al României.

O amintire plăcută a lui Rieger sunt vechile capace de canal ce au împânzit oraşul în perioada 1907 şi 1911 şi care au fost schimbate, majoritatea după Revoluţie.

A murit în 1918, dar fabrica sa va supravieţui, încă existând sub numele de „Independenţa”. Această fabrică a devenit din acel moment simbolul industriei sibiene.

This slideshow requires JavaScript.

Out of order for 2 weeks

Doua saptamani pauza! Doua saptamani concediu cu soare si mare! Pe curand cu noi foto(-)sinteze!