Ultima saptamana de serviciu a insemnat predari, iar predarile la randul lor presupun ore tarzii din noapte. Dar ultima saptamana de serviciu a insemnat si zapada ca in povesti. Eram cu totii convinsi ca vom avea parte de un Craciun alb. Vineri noaptea cand am plecat cu totii din firma catre un local clujean pentru a ne continua petrecerea de sfarsit de an, cu totii eram foarte atenti sa nu ne cufundam in zapada sau sa nu alunecam.
A doua zi cand m-am trezit de dimineata nu mai aveam nimic de mic dejun, ca deh, nu avusesem timp de cumparaturi. Asa ca mi-am luat rucsacul in spate si am pornit catre cel mai apropiat magazin alimentar. Cand sa ies din casa m-am gandit sa imi iau si aparatul de fotografiat cu mine, caci de pe parcarea Leul se vede tot orasul. Ei bine m-am intors patru ore mai tarziu si uitasem complet de micul dejun. Am simtit ca nimic nu ma grabeste, ca lupta impotriva timpului s-a terminat pe anul asta si atmosfera de iarna in centrul Clujului m-a acaparat complet. Fotografii din acea sesiune nu voi posta inca aici, pentru ca au alt scop (toate la timpul lor). Duminica am plecat catre Sibiu din nou fara sa ma grabesc, pentru ca din nou nu ma grabeam niciunde!
Sibiul in haine de iarna imi aduce aminte de momente clar conturate din copilaria mea. Craciunul e intotdeauna la Sibiu si a fost destul de des alb. Credeam ca si anul asta va fi la fel. Acum trei zile insa, dupa nopti cu -15 Celsius, am ajuns la +14Celsius si totul a devenit balta si noroi. Asa ca in a doua zi de Craciun efectiv nu am mai rezistat si am vrut la zapada. Solutia: Balea!
Am pornit pe la ora 12, ca tot omul care are si viata nocturna. Pana la Balea Cascada nici urma de zapada. Cah! Spre marea mea disperare, dupa ani intregi in care s-a facut misto de non-“oamenii de la munte” care merg la Balea in foite, adidasi, tocuri, tenisi, geci peste buric dar cu ditamai blana artificiala la gluga inpracticabila, si multe alte obiecte de fashion caracteristice mai degraba vietii de club decat celei de great outdoor, rasa aceasta inca mai exista! You’d think they’d learn, but actually they DON’T!
Urlete, zbiarate, “da-te bah din drum ca am prioritate de BMW”, “fa ma o poza de haifaiv!”, “bah, tu mai ai cont de haifaiv, ce lame mah! toata lumea are feisbuc!”, “uite ce caciuli faine, zici ca sunt din blana, dar au si model nordic”, si lista ar putea continua. Dupa accent, toale si volumul discutiilor imediat recunosti daca sunt “dah la” Bucuresti, din Constanta, Timisoara, din sudul tarii sau din Moldova. Ardealul e foarte slab reprezentat sau poate e doar mai tacut si mai cu bun simt. Sau Ardealul nu simte nevoia sa isi faca o poza pe un mormam de zapada netopit inca sa le arate prietenilor ca a vazut muntele si zapada in vacanta de iarna.
In concluzie, am vazut zapada printr-un obiectiv de 200mm pentru desi am incercat sa stam la coada, pur si simplu nu am vrut sa ne chinuim in a doua zi de Craciun; mi-am adus aminte de tatal meu, mare schior, care spunea mereu cand ne urcam in telescaun la Paltinis si treceam peste pod “dracu sa-i ia de paltonari!” si naiba sa o ia de incalzire globala!
Va las cu cateva imagini de la Balea Cascada!
alex viseaza 