Pentru ca astazi mi-a revenit pofta de a posta pe blog, mai adaug si cateva poze de acasa de la Craciun. Personajul principal este bradutul, care a iscat o mica cearta inainte de sarbatori, caci mama insista sa il amplasam afara. Tata si cu mine ne-am opus vehement, iar eu am dus munca de lamurire. A trebuit sa promit solemn si sa jur ca voi ajuta la asamblarea si dezasamblarea lui, ceea de cand am plecat la Cluj la facultate nu s-a mai prea intamplat. Pe timpul vacantei ai mei m-au batut la cap sa fac poze bradului de Craciun, sa avem sa punem la colectie, eu evident spunand in fiecare zi “da, da, facem facem!” In penultima seara, cand m-am intors din oras, desi era 3 dimineata, m-a apucat pofta de facut poze. Era liniste si puteam sa imi aprind luminile asa cum imi trebuie fara sa ma conturbe nimeni. De dimineata cand m-am trezit – adica pe la pranz – am iesit cu ochii mici de la mine din camera si am ignorat complet niste crengi de brad ce se zareau in curte. Am coborat cuminte pana in bucatarie, de unde am ignorat din nou crengile de brad. M-am dus in living, sa imi aprind cutia neagra numita de unii televizor si m-am intors in bucatarie sa imi iau micul dejun. Dupa vreun sfert de ora, cand deja incepusem sa ma trezesc, am pus cap la cap observatiile si m-am dus in living sa ma uit…intr-adevar bradul disparuse! A aparut si mama, care primul lucru mi-a zis: “Ti-am spus sa faci poze…de doua saptamani ma rog de tine…si uite acum am scos bradul si n-avem poze!”. Bineinteles, primul raspuns a fost “Dar cine te-a pus sa scoti bradul inainte sa ii fac eu poze!”, asta numai asa, de al dracului ce e pielea pe mine si pentru ca seman cu ea uneori. Am facut o pauza pana cand am vazut ca incepe incet incet sa se infurie si i-am aratat aparatul de fotografiat, pe care tocmai imi admiram opera de arta din noaptea anterioara. A fost multumita de rezultat dar mi-a reprosat ca uneori sunt un “lasa-ma sa te las”. Si asa e, uneori asa sunt…imi plac mai mult lucrurile facute in ultima clipa, desi nu tot timpul imi ies bine.