Despre revendicarea spatiului public sau ce au invatat romanii in 50 de ani de comunism

Cred ca toata lumea a auzit spunandu-se cel putin o data “Dom’le, da cum, de unde sa am eu bani? Sa ni se dea?”. Acest “Sa ni se dea” este urmarea a 50 de ani de comunism in care romanul s-a invatat sa cerea. Legea nationalizarii din 1948 a inversat ierarhii si raporturi. Nu numai ca s-au confiscat proprietati, dar oamenii erau scosi din case afara cu pistolul la tampla, cu ce puteau lua in doua maini si mutati in conditii cu mult mai rele. Statul se asigura astfel ca iti este luata orice demnitate, ca ti se da efectiv in cap si ca nu il vei mai scoate niciodata de frica a ceea putea sa se intample. Pe de alta parte, multi ce nu aveau nimic dar prezentau o masa usor de manipulat si manevrat s-au trezit brusc in conace si vile. Timp de 50 de ani statul s-a ocupat de intretinere acelor imobile, vorba vine s-a ocupat…macar a dat un ban. Dupa 89, tovarasul Iliescu a dat faimoasa lege 112 conform careia chiriasii isi putea achizitiona imobilul in care locuiau cu o suma derizorie in conditiile in care nu exista un proces de revedincare pe rol si cu promisiune ca imobilul nu va fi instrainat in urmatorii 10 ani (daca nu ma insel). Ca sa intelegeti despre ce sume se vorbea, un apartament de trei camere intr-o vila saseasca costa aprox 12.000.000 lei vechi, care puteau fi platiti in rate pe 5-10 ani. Deci, foarte usor sa devii proprietar, nu? Cand insa a venit vorba de reparatii….s-a schimbat povestea: pai da cum? noi de unde sa avem? sa ni se dea! Pai stai un pic tata, esti proprietar, cine sa iti dea bani sa iti repari casa? Statul nu mai are de ce? Dar mintea bine ingustata de comunism nu mai merge asa departe, se opreste la sa ni se dea! De curand vazusem la televizor un reportaj din Iasi despre un accident: doua femei asteptau in statia de tramvai de langa un bloc din centrul orasului. O bucata de tencuiala s-a desprins de pe bloc si a cazut peste femei. Noroc ca in drum a mai intalnit o copertina si s-a mai maruntit. Femeile au fost transportate la spitalul de urgenta cu rani minore iar reportul lua interviu locatarilor din bloc…proprietari evident:

R: Doamna, fatada este intr-o stare deplorabila, uitati ce se intampla…nu credeti ca trebuie sa faceti ceva?

Locatara: Pai ba da, dar noi nu avem bani…sa ni se dea! Si atunci poate facem….asa de la noi nu avem!

R: Pai da sunteti proprietari….cine sa va dea?

L: Nu stiu…statul…noi nu putem, noi nu avem de unde!

Atata pricepe romanul!

In plus intr-un haos al dezvoltarii mai putin coordonate romanul a invatat sa puna stapanire pe spatiul public si apoi sa aiba pretentii de proprietar. Asa au crescut garaje de tabla printre blocuri, s-au batucit alei semicarosabile in fata carora mereu se gasesc amenintari din cele mai nasoale daca cineva blocheaza accesul, asa s-au revedincat colturi de alei drept locuri de parcare, pe care daca indraznesti sa le ocupi risti sa te trezesti cu stergatoare ridicate sau indoite, masina zgariata, pietre sau bucati de pamant pe parbriz, biletele de amenintare cu amenzi, etc. Primaria, in infinita ei inteligenta, a profitat de aceasta problema si a inceput sa faca locuri de parcare, ca doar da bine la electorat “am facut in acest oras x locuri de parcare, care ne aduc la buget x lei”. Stradutele cu dublu sens din cartiere s-au transformat incet incet in stradute cu sens unic si cu locuri de parcare pe ambele parti. Acum, romanul se dezobisnuiste greu de drumul lui si ca atare nu prea respecta semnele de circulatie, ca doar suntem pe strada mai putin circulata. In plus fereasca sfantu’ sa iti parchezi masina pe unul din locuri de parcare. Nu nu nu, Primaria din nou, in nemarginitata ei inteligenta, le-a facut si le-a inchiriat locatarilor strazii…24h din 24h. Daca parchezi pe un asemenea loc, ce nu iti “apartine” (pentru ca asta e atitudinea) se intampla aceleasi amenintari! In plus “proprietarul de drept” face scandal, claxoneaza minute in sir si daca nu se intampla nimic, cheama Politia Comunitara si imrpeuna cu o firma specializata iti ridica masina. Baietii vin rapid si executa. Daca insa ii chemi sa ridice in weekend o masina care este parcata in fata portii si iti blocheaza accesul nu vin, pentru ca nu lucreaza in weekend. Rezultatul inchirierii locurilor de parcare: toate locurile de parcare stau in timpul zilei libere pentru ca “proprietarii” sunt plecati la serviciu iar cei care au treaba in zona respectiv isi parcheaza masinile pe la colturile strazilor, prin locuri nepermise, pe trotuar, etc. Astfel se intampla ca avem strazi de 4 benzi din care 2 sunt blocate de masini parcate pe marginea drumului, astfel se intampla accidente pentru ca la intersectii nu avem vizibilitate, astfel pietonii circula uneori pe carosabil, pentru ca nu au loc de masini pe trotuar. Rezultatul: haos! Oare nu era mai simplu sa se elibereze un ecuson de parcare pentru o anumita zona? Nu se pot inchiria locurile de parcare doar intre anumite ore (de ex. de la 18.00-9.00), pentru ca ele in timpul zilei sa fie libere si altor abonati? Insa atunci nu am fi avut placerea de a iesi in fiecare in strada cu o galeata de vopsea alba sa ne pictam frumos numarul pe asfaltul strazilor.

Ciudat e insa cand se revedinca si locurile nemarcate si fara obligativitatea de abonament. Nu de putine ori mi-am gasit stergatoarele ridicate pentru ca ocupa un “loc de parcare” despre care probabil ca locatarii blocului in fata caruia parcasem stiau ca il foloseste “cutare”. Ba am fost si atentionata sa nu mai parchez acolo. Raspunul meu initial senin, apoi vizibil iritat si obraznic: Stiti nu vad marcaj, nu vad semne, ca atare e spatiu public! a enervat pe multi. Urmarea: m-am descarcat, le-am zis putorilor care stau pe geam toata ziua si urmaresc sa nu li se ocupe locul de parcare ce trebui sa li se spuna de mult, dar nici nu am mai parcat pe acel loc.

Asta a invatat romanul in 50 de ani de comunism: sa isi insuseasca ce nu e al lui, pentru ca ii place sa primeasca ceva aproape pe gratis insa sa ignore responsabilitatile. Iar in acest caz, Primaria care a fost prima care i-a permis in prima instanta toate astea, isi pune mainile in cap si nu mai stie incotro, nu isi explica fenomenele si se adanceste tot mai tare si mai tare in probleme.

Advertisement