Despre Anuala de Arhitectura a filialei OAR Sibiu-Valcea (III)

Am mai ramas o sectiune: Proiecte (in josul paginii)

Voi incepe cu Pavilionul neinscris la concursul Arhetipuri, desfasurat in prima jumatate lui 2010. Mai intai cateva date despre tema concursului, date care dupa parerea mea trebuiau sa faca parte din prezentarea pavilionului pe panou. In noua orase de Romania, primariile au pus la dispozitie una sau mai multe locatii (Bucuresti -3, Sibiu -2, Cluj -1, etc.) pe care se propune un pavilion, a carui functiune ramane la latitudinea autorilor. Durata de viata a pavilionului: 1 an, indiferent ca este apreciat sau nu de cetateni. Materiale: reciclabile (pentru a permite demontarea lui la fix un an de la constructie, respectiv pentru o postutilizare cat mai prietenoasa cu mediul). Suprafata maxima construita: 100mp. Juriul international. Castigatorii concursului aici (pentru a va face o parare). A fost primul concurs organizat complet online, care a avut o participare pe care organizatorii nu o asteptau. Sa revenim insa la proiectul de langa Hipodrom. Il vad ca pe un “conducator de drum”, amplasat pe un traseu existent neamenajat pe un teren semiviran, in imediata apropiere a unei biserici ortodoxe si a unui loc de joaca pentru copii. Se doreste un traseu dinamic prin variatiile sale pe inaltime, respectiv unduirile pardoselii, care ofera si locuri de sezut pentru trecatori. La ochiul liber pot spune ca rampele pavilionului depasesc cei 5-10% acceptati de normativ. Sa zicem insa ca e un pavilion de concurs, ca nu ne poticnim in norme…insa nu se presupunea ca el urma sa fie utilizat de sibieni timp de un an? Nu as spune nimic, daca l-as fi putut ocoli daca el nu imi ofera un traseu placut, insa alternativa e prin iarba (vara…ca primavara sau toamna probabil e noroi). Deci pavilionul ma obliga sa iau un traseu anevoios. Ce se intampla iarna pe acele rampe din lemn? La Sibiu ninge, la Sibiu este polei.

Locuinta unifamiliala propuse de Fanel si Vlad Parvu pe strada Constantin Noica dovedeste celor care inteleg prin integrare intr-un context puternic structurat copierea fara minte si intelegere a unor elemente existente, ca se inseala amarnic, ca vechi si nou pot vietui foarte bine impreuna, ca nu numai ceea ce s-a construit pe parcursul istoriei are valoare. Distantele ample fata de limitele de proprietate, amplasarea corpului mai inalt in spatele vilei existente, precum si riflajele de lemn ce inlesnesc cresterea plantelor cataratoare vorbesc despre dorinta celor doi arhitecti de a incadra casa cat mai discret intr-o zona cu vile cu personalitate stilistica puternica. Volumetria si taieturile curate, albul, placajul de lemn, precum si zonele inverzite dau un raspuns coerent contextului. Dupa cum spun si autorii, acoperisul terasa raspunde perfect dorintei de a crea o cladire de fundal, ce se subordoneaza mediul construit, relevandu-si caracterul contemporan doar in propriai intimitate.

Casa de pe coasta prezinta un raspuns comun dat de arhitect unui sit cu declivitate naturala si cu perspective interesante. Proiectul propune o casa in cascada, caracterizata de o compozitie ludica de cuburi albe, placajul de lemn, cu vitraje mari. Din sectiuni, propunerea pare insa sufocata de vecinatati. O alta problema a proiectului o reprezinta rezolvarea planseului inerbat si a aticului. Daca e sa apreciez din randari, distanta de la intradosul buiandrugului unei ferestre pana la cota maxima a fiecarui corp nu depaseste 40cm. Daca calculam inaltimea buiandrugului la asemenea deschideri ale ferestrelor, inaltime placii, straturile planseului inerbat pe care se planteaza nu doar iarba ci si arbusti mici si nu in ultimul rand si aticul, am depasi linistit 70cm. Aproape dublu nu? Ei, acesti centimetrii in plus schimba complet proportia plin-gol, iar la final cand casa va sta in picioare lumea se va intreba “domnule, dar de ce nu a iesit asa ca in imaginile care le-am vazut la inceput?”. La fel cum intr-un concept stim sa punem un gol de usa de 90/210 chit ca e un concept, la fel stim cam cat iese un acoperis inierbat. Ah, si ar mai fi ceva…terasa inierbata circulabila fara parapet? Despre modelul 3d, randari si calitatea prezentarii in sine nu mai spun absolut nimic.

Extinderea casei Blaga este un volum curat cu taieturi bune, majoritatea la intersectie de planuri (perete cu perete, perete cu invelitoare). Legatura dintre corpul nou si cel vechi se realizeaza printr-o articulatie marcata prin placajul de lemn folosit ca finisaj. In ceea ce priveste rezolvarea functionala sunt insa cateva semne de intrebare: intrarea in corpul nou concureaza ca si importanta cu intrarea in corpul vechi prin prezenta unui windfang (un pic stramt, ce-i drept), cu siguranta pianul va ajunge la etajul 1 al extinderii probabil pe scripeti si nici nu va fi scos prea curand de acolo, problema apare insa la mobila intregului nivel superior, care totusi se schimba mai des iar scara nu este cea mai generoasa.

Locuinta si atelier auto. O combinatie interesanta. Un volum modern. Vitraje mari. Console. Functional….ahm….cel putin discutabil. Atelierul auto se afla la subsol. O rampa de acces (ce pare un pic mai mare decat normat), un viraj de 180grade iar in capat un elevator care poate ridica automobilul pana la urmatorul nivel (parter). De ce? Deasupra se afla un showroom cu un vitraj generos catre strada. In ce conditii autovehicolul adus in service ajunge obiect de showroom imi este neclar. Odata ce imi duc masina la reparat o vreau reparata si nu expusa sa mi-o admire altii. Sa presupunem ca in showroom se vand masini. Respectiva masina de vanzare imi tine ocupat singurul post de lucru. Hmm! Nu-i bine! Asta ca sa nu spun ca nu am vazut inca elevatoare pentru service-uri care sa ridice masina 3m. De ce oare? Pentru ca mecanicul nu are mai ajunge la obiectul lui de activitate. La iesirea din service ne rugam sa nu mai fie cea de a doua masina in interior, pentru ca altfel executam manevra de intrare in reverse. Golul peste postul de lucru din showroom realizeaza o conexiune vizuala intre client si activitatea din service, faciliteaza insa si migrarea fumului in showroom, pentru ca sa fim seriosi, intotdeauna intr-un service se face macar un pic de fum. O curte de lumina inspre strada functioneaza si ca zona de relaxare pentru mecanici, pune in evidenta consola parterului si probabil se va umple de gunoi pentru ca romanul e nesimtit cand vine vorba de acest aspect. O rampa de acces deserveste accesul pietonal atat catre service cat si catre locuinta. Intalnirea dintre usa de acces in service si rampa este complet ne rezolvata. Rampa avea nevoie de un podest intermediar pentru a preveni posibile accidente prin alunecare. Pe platforma de acces in locuinta se afla niste luminatoare haioase ale service-ului. Am insa dubii asupra functionalitatii lor.

La parterul locuintei autorul a ales sa plaseze circulatiile catre zonele ilumintate si ventilate natural si nu spatiile de locuit. La etaj se gasesc trei dormitoare si doua bai. Circulatiile fac un pic risipa de spatiu in detrimentul dormitoarelor.

Advertisement