Am facut scoala si stagiul la Cluj. Am descoperit ce se deseneaza la Cluj zi de zi inevitabil, am vazut expozitiile, bienalele si evenimentele filialei Transilvania a OAR. Atat cat mi-a permis timpul am incercat sa descopar ce misca in domeniul meu de activitate in Sibiu. Din pacate slaba miscare! Pentru cei care se simt cumva luati in colimator sau atacati, nu o faceti. E o critica generala.
In primul rand aveti aici link-ul anualei. La sectiunea “expozitie” gasiti toate lucrarile inscrise in concurs, aranjate frumos pe sectiuni.
Sectiunea Arhitectura: din lipsa de lucrari este nevoie sa comparam mansarde cu imobile de locuinte sau centre culturale. Trecem peste acest aspect. Intrebarea care se ridica este “care sunt criteriile de evaluare ce vizeaza caracteristici comune ale lucrarilor inscrise in concurs?”.
Avem o mansarda care se zbate undeva la limita dintre un postmodernism intarziat (datorat prezentei unei ferestre rotunde – elementul de care am reusit sa ma leg ca sa o pot categorisi cumva) si dorinta probabil a beneficiarilor de a introduce “elemente clasice si nobile”. Despre rezolvarea functionala nu spun nimic, pentru ca prezentarea incarcata de cote si mai putin de concurs m-a facut sa nu imi consum timpul citind planurile si sectiunile. Avem doua case unifamiliale care se caracterizeaza prin volume simple, clare, taieturi riguroase si calculate. Materialele folosite precum si dimensiunile zonelor vitrate sunt in ton cu tendintele orei. Personal, as inclina spre casa din Piatra Neamt. Mai avem o casa multifunctionala: atelier/arhiva/locuinta. Ea se remarca prin atentia pentru eficienta energetica, un aspect absolut laudabil in Romania. Daca vorbim insa de incadrare, volumetrie si proportia plin gol am mai putea discuta un pic. Urmeaza doua imobile de locuinte colective, din care pe unul il vom ignora pur si simplu, iar pe al doilea il vom aprecia pentru faptul ca arata cetatenilor ca un bloc de locuinte poate fi si altfel decat cele din zona strazii Ogorului. Altfel, un pic prea “zbuciumat” pentru gustul meu si un pic ne la locul lui in zona aceea. Am lasat la final lucrarea colegilor mei Iulia si Silviu din Muzeul Civilizatiei Populare Traditionale “ASTRA”: Centrul “ASTRA” pentru Patrimoniu. Il apreciez in primul rand pentru ca Silviu a avut ocazia sa isi transforme proiectul de diploma in spatiu construit. Avand in vedere terenul dificil, amplasare in panta, limitarea accesului, integrarea estetica in zona propusa, Silviu si Iulia au reusit, ceea ce noi inca asteptam sa facem la Cluj in Muzeul Satului: sa isi vada pavilionul realizat.
Juriul a ales casa eficienta energetic, probabil pentru problema care o ridica si din dorinta de a o da exemplu si altora. Eu as fi ales casa de la Piatra Neamt. Pacat ca nu e in Sibiu.
Urmatoarele sectiuni intr-un post viitor.
alex viseaza 
Foarte frumos ai scris despre noi…insa e doar opera lui Silviu! Eu m-am jucat doar la interior insa asta vedem poate la urmatoarea editie a deosebitei anuale care cred ca ar trebui sa fie bienala, trienala…timp in care ar fi posibil sa se stranga mai multe proiecte interesante.
La mai mare amandurora! 🙂
Keep tuned pentru articolul despre sectiunea proiecte, care l-am lasat la sfarsit considerandu-l cel mai delicios.
Felicitari pentru articol!
Anul 2010 a insemnat 1500 de proiecte autorizate in judetul Sibiu, la anuala au fost prezentate 22 de proiecte…Dar asta este proportia reala din pacate. Nivelul proiectelor este mediu, dar chiar de aceasta medie ducem lipsa in Romania, si cu atat mai valoroasa este o expozitie de tipul anualei!
Sa privim in jur! Suntem asaltati de constructii hidoase, hidoase prin lipsa logicii constructive de multe ori, ca sa nu intram in discutii legate de compozitie sau fineturi “stilistice”. Constructii proiectate de (surpriza!?) ARHITECTI !
Multumesc pentru aprecieri. Seria de articole a pornit dintr-o revolta fata de ce am vazut in expozitie si fata de vad la tot pasul in orasul meu natal pentru cate sincer imi doresc cat mai multe in ceea ce priveste arhitectura. Sper insa ca am reusit sa imi temperez tonul si sa generez o critica cat de cat constructiva.
Desigur, proportia proiectelor participante la anuala fata de numarul de autorizari ar putea fi mai buna, insa in fond conteaza calitatea si nu cantitatea.
Ceea ce ma doare insa pe mine cel mai tare este ca intrand in contact cu bienale nationale, publicatii de genul A50 sau A51 nu am gasit si arhitecti sibieni. Intr-adevar ai dreptate, proiectele sunt facute de arhitecti (desi Sibiul e un caz aparte din cauza Colegiului generator de conductori, care din cate mi s-a explicat nu rar strica piata), INSA nu as da vina numai pe arhitecti. Avem si noi bubele noastre in cap, insa in procesul de proiectare nu suntem singurii care generam non-calitate. Cred ca motivele sunt multiple si discutia poate devini ampla. Ca sa insirui numai cate motive, as incepe cu Ministerul Invatamantului care neluand seama de ceea ce spune breasla, creaza locuri de studiu mult prea multe, promovand astfel cantitatea si nu calitatea, m-as lega si de breasla in sine pentru ca inca sistem de formare continua nu este pus la punct, as lua si constructorii la intrebari pentru ca ne minunam zilnic cat de neglijent construiesc, autoritatiile locale care prin sistemul de licitatii promovat se uita doar la pret si nu la competentele proiectantilor sau la solutii, si nu in ultimul rand beneficiarii si implicit intreaga populatie carora le lipseste educatia in acest domeniu. Ar fi multe de spus despre acest subiect. Ma gandesc la un post pe tema aceasta.
subiectul este foarte interesant!
Vorbind de principii, cred ca arhitectii (sunt arhitect si eu) au o mare problema de constructie interna (ca grup in primul rand, exista si exceptii individuale notabile). Problema este intradevar complexa, dar in mare as spune ca arhitectii trebuie sa OFERE in primul rand ceva societatii.
Spun asta fiindca de cele mai multe ori am auzit in jurul meu opinii nemultumite ale arhitectilor legate de lipsa de recunoastere din partea societatii, de hibele legislatiei si administratiei, de politicieni, coruptie, de spaga pe care a luat-o nu stiu care, si si si (dar stii, daca stau sa ma gandesc, nu doar arhitectii fac asta, sunt intelectualii romani care fac asta). Asadar, intotdeauna o problema exterioara!
E o lipsa de logica (logica in sens de ordine fireasca a lucrurilor) in toata nemultumirea asta a arhitectilor, fiindca daca ai ceva de oferit, participi. Daca participi, esti acolo, esti recunoscut, esti cautat, consultat, intrebat, traiesti fiindca esti util intregului mecanism.
Sigur ca da, problema nu este doar la arhitecti, toata societatea e bolnava sau imatura. Arhitectii sunt o micutza parte (care de multe ori se crede mai mare decat este) si trebuie sa isi gaseasca glasul si actiunile temperate in acord cu starea si posibilitatile lor reale.
Am dat-o tare in filosofie…dar stii, cred ca daca macar am realiza ca trebuie sa oferim ceva, sa aducem un plus comunitatii in care traim, ar fi un mare prim pas! Fiindca urmatorul, logic, ar fi actiunea…
Cum ar fi un blog de tipul “Prietenii Orasului (Sibiu)” unde sa putem aduna opinii de tipul asta, sa prezentam oportunitati, sa prezentam normalitatea? Sunt sigur ca oricine raspunde la un moment dat, daca stie ca exista si chiar se poate mai bine.
Pe curand!
Ai dreptate! Multi arhitecti prefera sa fie pasivi si “plangaciosi” si uita ca evolutia si progresul se intampla prin actiune. Pun la cale un blog pe tema asta, conceptul e insa in stare incipienta. L-am mai dezbatut cu Iulia. Urmeaza in curand si rezultatul.
Voie buna si pe curand!