7 comments on “La final de 2010

  1. Atât!Super fain articolul!dacă-mi permiți îl pun la status pe mess, facebook, gmail, etc.!please please please, pretty please!:D

    La multi ani drăguță!Anul nou să-ti aducă tot ce-ți dorești, în principiu multe proiecte!:D

  2. Felicitari Alexandra pentru “patratel” & mult succes in anul care vine.
    Ma bucur ca ai reusit. Al meu prieten (si fost sef) cred ca inca e dator cu o licenta :(. Ce sa-i faci? Unii sunt arhitecti, iar altii … oameni de afaceri 😛

  3. Salut, mi-a placut si iti doresc succes…si daca imi permiti: sa nu lasi pe nimeni sa iti taie aripile! Vor incerca… Stiu ce spun, si eu sunt arhitect din 1997 si OAR din 2004… Cred ca daca ceea ce credem si facem (unii dintre) noi ar avea impact la masele “emancipate” din Romania -“END” of Choise, ar ajunge sa ne repecte cumva, dar unii dintre noi, poate prea multi se prostitueazaprofesional, scuze, nu discut motivele, se pot gasi multe…banii de obicei si intotdeauna.
    Solutia ideala ?: sa devenim arhitecti numai daca visam si dorim sa fim arhitecti uneori pana la epuizare, sa credem in noi mai mult decat in ceea spun “dusmanii”, dar sa avem si modestia de a intelege ca o stampila nu reprezinta garantul valorii sau al competentelor depline, ci numai al unui nivel necesar dar nu si suficient!
    Inchei aici, ne mai auzim, sper…

  4. Evident, o stampila nu garanteaza decat un nivel necesar, insa intr-o tara in care se faulteaza si se fraudeaza recursul la stampila cu orice ocazie, m-as bucura pentru inceput de doar de folosirea ei in mod corect. Cum si de ce se intampla aceste lucruri, am incercat sa explic succint intr-un comment al primului articol despre anuala de arhitectura a OAR SbVl. Desigur fenomenul este amplu.

  5. Comentariu/i… ? Cred ca noi, cei care suntem educati in scoli superioare de arh., oricare le- ar fi numele,… desi, dupa cum probabil stii, ION MINCU este scoala romanesca de arh. cu cea mai veche traditie, ar trebui sa incercam, noi astia inca tineri si inca netarnositi (scuza-mi expresia) psihic de “terorile” ceausiste, (teoretic netarnositi, ca il avem pe ceausescu inca in noi, cum spunea recent cineva recent, si, mai ales in parintii nostri…cei chinuiti zeci de ani de comunism, unii chiar de razboi…) cei care inca mai credem ca Romania poate sa devina ceea ce merita… sa mai si facem cate ceva, atat cat avem posibilitatea, fara sa ne tot intereseze ce se afla in curtea vecinului,… si cat castiga… si din ce…nu e foarte simplu, dar am putea incerca, nu crezi ?
    Ca noi, romanii (inca) adevarati, suntem cu multe talente, dar le pierdem pe drum, daca nu le-am pierdut deja, ca ne risipim in loc sa ne adunam… si facem asta de multa vreme… Si, ceea ce ma sperie f. mult, desi, cred ca este un fenomen destul de normal in acesta societate abramburita, multi vor inca sa plece in strainatate… de parca pe acolo ar umbla cainii cu colacii in coada, zau… si sa faca arhitectura mai bine si mai frumos in alte tari… ca, spun unii, aici nu sunt lasati, nu sunt platiti, nu li se aproba dosarele la primarii,…, trebuie sa dea spagi, sau asa au inteles ei ca ar trebui ?…Si cu noi cum ramane ? Ce, ei nu au arhitectii lor…
    Sincer, nu cred ca este chiar asa in toate cazurile, si mi s-a si dovedit in unele situatii… ca se poate si fara faradelegi…Cred ca, in prezent, nu suntem suficient de ambitiosi si curajosi sa nu ne aplecam in stanga si in dreapta,… nu reusim sa fim atat de verticali incat tot ceea ce ne-ar poate dobori la un anumit moment sa nu …, si sa fim si mai adevarati, si mai puternici, ca altfel… ramanem fara traditii, fara meserii, fara bani… fara legi…s.a.m.d.
    Pasarea Phoenix … ceva similar, daca vrei… Si, poate ca nici nu m-ar interesa prea mult despre arhitectii romani in general, dar mi s-a intamplat sa fiu din start subapreciata numai ptr. ca am absolvit aceeasi scoala cu unii incompetenti, si nu e f.f. simplu sa schimbi mentalitatile!
    Visele sunt frumoase, dar sunt si ale celorlalti, nu numai ale noastre… chiar daca nu toti cei din care trec pe strazile unde s-au inradacinat, sau nu, arhitecturile noastre, le apreciaza… dar daca nu suntem cat de cat realisti si responsabili sa reusim sa ne castigam existenta din liniute ce pot deveni case posibile, pentru oameni, indiferent de bugetul lor, nu ajungem nicaieri…sau ajungem unde am ajuns…si e pacat…
    Sa ai o seara cu vise pentru noi… astia…
    Salut!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s