Ca in fiecare vara de cativa ani incoace, aleg o insula pentru concediu care sa imi ofere o combinatie echilibrata intre soare respectiv mare si locuri ce merita vizitate.
Pe plaja activitatile principale erau trei la numar: o zi incepea intotdeauna cu cartea in mana, la pranz cand se strangea lumea pe plaja petreceam o ora sau chiar doua, comentand, dezbatand si incercand sa ghicim povestile vietiilor celor din jur (pretty funny, by the way), cea de a treia activitate fiind una permanenta: mutatul de pe o parte pe alta ca sa prind tot soarele pentru mine. Cam in a treia zi am vazut de dimineata un nor pe cer. Apoi si pe al doilea, si al treilea si a inceput pentru mine tragedia! Insula, mare, plaja…avem, soare nu!!!! Cand am ajuns pe plaja si mai batea si vantul, am hotarat ca este un moment bun de a vedea Palma de Mallorca pe indelete. Mai fusesem intr-o seara doua ceasuri ca sa mirosim despre ce e vorba.
Dupa 30min cu transportul in comun am ajuns langa Porto Pi, farul vechi care anunta intrarea in Puerto de Palma. Ne-am dat jos si ne-am propus sa facem o plimbare prin port, sa vedem “barcutele”!. O scurta plimbare de aproape 5km si barcute numai una si una…sub pavilion spaniol, italian, german, norvegian, britanic, rus…de toate felurile…yacht-uri, veliere, catamarane, mici, medii, mari, foarte mari, impresionat de mari si coplesitor de mari. Intr-o zi o sa ne luam un yacht!
Aproximativ o ora mai tarziu eram din nou la portile orasului vechi.
Palma de Mallorca este capitala Comunitatii Autonome a Insulelor Baleare, creata in 1983. De atunci si pana azi Palma s-a transformat dintr-un mic oras de provincie intr-o metropola cosmopolita, care ii captiveaza pe toti ce ajung aici. Regi crestini, conducatori arabi si negustori evrei si-au lasat de-a lungul timpului amprenta asupra capitalei Balearelor. A fost o mare placere sa ne pierdem pe strazile inguste, descoperind la fiecare colt ceva nou, ceva interesant.
In prima seara petrecuta in Palma nu am luat cu noi nici harta, nici ghidul. Ne-am plimbat si am hotarat la fiecare colt de strada directia de mers. Cladiri inalte, strazi inguste…practic imposibil sa prezici ce descoperi la urmatoare intersectie. Asa s-a facut ca ne-am trezit int-o foarte mica piazzeta la baza unui contrafort al Catedralei La Seu, cladirea reper a Palmei. Pentru mine intalnirea a fost coplesitoare…m-am simtit complet acaparata de aceasta catredala gotica. Ea este considerata una dintre cele mai remarcabila cladiri gotice ale Spaniei. A fost inceputa pe locul principalei moschei a orasului la ordinul regelui Jaume II, iar constructia ei a durat aproape 300 de ani. Fiind distrusa in 1851 in urma unui cutremur a fost reparata de Juan Bautista Peyronnet, iar inceputul secolului XX asupra interiorului si-a lasat amprenta si Antoni Gaudi. Cu o latime de 19m si inaltime de 44m, naosul, a carui bolta este sustinuta de 14 stalpi, este unul dintre cele mai mari din lume. Vitralile si rozetele enorme sunt decorate cu sticla multicolor si creaza in interior o atmosfera ferica. Interventia lui Gaudi a scos altarul baroc si a adus o masa de alabastru in locul lui, cu un baldachin suspendat si iluminat, ce simbolizeaza coroana de spini.
Catedrala La Seu dialogheaza cu Palau de l’Almudaina, resedinta regelui Jaume II, construita pe zidurile unei fortarete arabe. Este un palat gotic, cu arcade inspirate de la mauri, cu tavane de lemn si sculpturi complicate. In prezent, el gazduieste cartierul general al armatei si este resedinta oficiala din Palma a regelui Juan Carlos, un vizitator des al insulei.
La sud de cele doua icoane ale Palmei in anii ’60 a fost proiectat si realizat un parc. Autorii: Josep Luis Sert si Juan Miro. Structurat pe mai multe niveluri, el cuprinde un lac artificial, ce oglindeste mereu catedrala, o pictura murala enorma realizata de Miro si Sas Volves, un spatiu expozitional, de arta si concerte.
Lasand catedrala si palatul regal in urma, drumul conduce catre Passeig d’Es Born, o alee larga, bordata de platani. Este un spatiu urban mereu animat de turisti cu plase de cumparaturi, adolescenti cu biciclete si skateboard-uri, localnici obisnuiti cu nedumerirea si aparatele de fotografiat ale celor straini de loc, muncitori de la compania de telefoane si la anumite ore cei de la curatenie. E mereu agitatie mare, dar mai ales e racoare si umbra…si lumina filtrata. La capatul acestei alei, cu intrarea pazita de sfinxi se afla Placa de Rei Joan Carles, una din pietele majore ale orasului vechi.
Pietele importante ale orasului (Placa Cort cu Primaria, Placa Major cu ale ei porticuri construita pe fostul cartier general al Inchizitiei, Placa del Marques de Plamer, Placa Coll, Placa Sant Francesc, ca sa le mentionez doar pe cateva) sunt legate de intre ele printr-o retea de strazi inguste si imbarligate, care alterneaza planul orizontal cu rampe sau chiar scari, care se intalnesc in unghiuri ascutite, bordate de cladiri ce folosesc spatiul la maxim, fara insa a face trecatorul sa se simta sufocat. Nu sunt exclusiv pietonale. Multe sunt chiar cu sens dublu. Multe au si locuri de parcare. Cine nu are loc in suprateran, are la dispozitie o retea ampla de parcari subterane, cu accese aproape invizibile din pietele orasului. Din cand in cand mai trece cate o caleasca cu turisti. In spatele ei cateva masini merg incet. Nimeni nu claxoneaza.
Magazinele, cafenelele, restaurantele si bancile de la parter extind spatiul public in interior, animand strazile si creand senzatia unui spatiu mai larg. Firmele sunt vechi si noi, dar nu sunt luminoase, sunt felinare, deasupra capului e mereu un balcon ingust, a carui usa este larg deschis, perdelele atarna peste balustrada metalica, obloanele de lemn sunt deschise, in planul indepartat apare din cand in cand o streasina cu console mari de lemn. Cand de uiti in sus gasesti un zig-zag haotic, dar mereu se vede cerul, pentru ca nu sunt cabluri. La nivelul pardoselii pavajul de piatra este perfect plan, cu rosturi minime care nu deterioreaza tocurile doamnelor. E intotdeauna curat, indiferent cat de multi oameni se imbulzesc pe stradute. In fiecare piata, la umbra copacilor se gasesc banci, unde trecatorul se poate odihni inainte de a se ingramadi din nou printre cladirile Palmei.
Ca orice port mediteranean, Palma traieste intens seara. Cumparaturi, suveniruri, zarva, copii, scootere…la miezul noptii se asterne insa brusc linistea. Din parcarile subterane ale orasului vechi la ora 0.00 ies ultimele masini si orasul se odihneste, pregatindu-se pentru ziua ce urmeaza.
Restul edificilor ce merita vazute se gasesc marcate si explicate intr-un ghid turistic sau pe wikipedia…sau cel mai bine…faceti o plimbare pana acolo. Eu am vrut sa-mi astern lectia spatiului urban primita de la Palma.
…more to come!
alex viseaza 