…spune domnul arhitect Serban Sturdza in buletinul informativ “Observatorul urban” din octombrie-decembrie 2009 – editat de Uniunea Arhitectilor din Romania.
-Lucreaza impreuna arhitectura si urbanismul in Romania?
Este o intrebare care cere un raspuns cred ca pentru perioada din ultimii 15-20 de ani. Cred ca in momentul cand s-a liberalizat profesia, a aparut intrebarea legitima daca arhitectul si urbanistul sunt doua profesii care pot actiona impreuna si pana unde sau daca se suprapun si pana unde.
Dar chestiunea asta, fiind analizata din punct de vedere strict al profesiei, a generat, din pacate cateva efecte care cred ca in ultimii 20 de ani, in Romania, nu sunt cele mai bune.
Si anume, din dorinta de a imparti lucrurile, de a face ordine, s-a pierdut imaginea generala, care de fapt, e singura care conteaza, si anume efectul pe care aceste doua profesii il au in cadrul unei dezvoltari, fie rurale, fie urbane. Asa ca, daca ar fi sa trag o concluzie pana la ora asta, as psune ca cele doua profesii au inceput sa se distanteze in mod artificial, pierzandu-se contactul cu realitatea, iar efectele sunt proaste. Efectele pana la urma neaga un lucru atat de firesc, care este de fapt procesul continuude la o conceptie de ansamblu la detaliu. Or, chestiunea asta implicit impune proiectul de arhitectura impreuna cu proiectul de urbanism, ca un tot, ca un element unitar si ca un proces care sa genereze pana la urma imaginea urbana pe care noi o dorim.
-De ce merg lucrurile atat de rau? Nu se lucreaza interdisciplinar?
Cred ca sunt mai mult explicatii. Nu am sa le dau pe cele neaparat legislative, ci as putea sa incerc o explicatie de tip vag, dar care cuprinde o parte din adevar, si anume o frustrare, ar putea sa fie o explicatie in ceea ce priveste exercitarea profesiei de ambele parti – si ale arhitectului si ale urbanistului – frustrare acumulata in perioada comunista si care si-a gasit un debuseu de exteriorizare puternic. Dupa anii ’90, libertatea era echivalenta cu a face fiecare ce crede, cum poate si fara sa-l intereseze consecintele asupra ansamblului lucrurilor, or lucrul acesta in urbanism si arhitectura este fatal, pentru ca porneste dela inceput de la o negare a armoniei si oricat de disjuncta sau plina de contradictie este societatea actuala, ea totusi cauta armonia pentru ca este un lucru firesc a tot ce inseamna viu, sa caute procesul de transformare, armonia.
Deci, dupa ’90, aceasta chestiune a izbucnit destul de haotic si fara sa se gandeasca la consecinte si, din aproape in aproape, a capatat forme prin hotarari, prin acte scrise, prin gesturi, care au separat cele doua ramuri ale profesiei, poate mai mult decat trebuie, pe un principiu care este adevarat, si anume arhitectura este o sfera care nu cuprinde partea de sociologie, partea de geografie si multe alte parti pe care urbanismul le cuprinde. Totusi, as vrea sa va spun ca este foarte bizar ca intr-o lume care cauta sustenabilitatea, ca si concept de dezvoltare, nu numai a arhitecturii, dar in orice caz si a arhitecturii si urbanismului, deoarece este clar ca rezultatul nu duce la sustenabilitate.
LE:
-Ce ar trebuie facut pentru rezolvarea acestei probleme?
Pai, solutiile sunt simple dupa mine, numai ac trebuie privite in general. Daca le privesti in detaliu, devin extrem de complicate. Hai sa vedem cum se judeca un proiect. Daca veti lua acum orice proiect se judeca la primarie, s-ar pune intrebarea care sunt criteriile dupa care judeci proiectul. Si vreau sa va spun ca si eu sunt tentat sa va spun ca aceste criterii nu exista.
Criteriul calitatii, pentru ca pana la urma acesta ar trebui sa fie criteriul, are niste principii pe care se bazeaza, si anume sustenabilitatea. Pe scurt, ea ar trebui sa fie caracterizata detrei piloni: unul ar trebui sa fie economic, altul social si altul ecologic, fiecare cu o serie intreaga de criterii. Acesti piloni si sustenabilitatea in totalitatea ei, ar trebui sa fie criteriul de judecata a unui proiect.
Or, la ora asta eu cred ca in Romania nu se judeca in felul acesta proiectele, ci pe cu totul alte principii. Iar atunci cand judecata specialistilor nu convine, partea politica are prioritate si chestiunea asta genereaza anomalii.
De altfel, si cel care sustine proiectul in fata Comisiei, ar trebui sa se ghideze dupa principii si sa demonstreze ca proiectul lui e bun pentru ca e sustenabil. Din pacate acest lucru nu se intampla. Cel putin deocamdata.
alex viseaza 