Samuel von BRUKENTHAL
Este născut la Nocrich, lângă Sibiu dintr-o familie patriciană (numită Brekner la început dar apoi este înobilată şi primeşte numele von Brukenthal) din scaunul Nocrichului (care este unul dintre cele şapte scaune ale comunităţii săseşti). S-a născut în anul 1721.
Studiază la Sibiu, la Colegiu ce astăzi îi poartă numele. Lucrează apoi în administraţia transilvăneană de la Sibiu dar pleacă la Jena şi la Halle pentru a studia filosofie. Se apropie de curtea princiară de la Berlin dar pleacă la Viena unde devine cancelar provincial.
Revine la Sibiu în 1745 unde intră întâi în Cancelaria administraţiei locale, cea mai înaltă funcţie ocupată fiind cea de vicenotar al Sibiului. Urcă pe scara ierarhică până a ajunge consilier personal al împărătesei Maria Tereza. El va crea şi conduce secretariatul pentru naţiunea săsească de la Viena şi va ajunge şeful Cancelariei Curţii imperiale (1765). Din această funcţie va ajuta comunitatea săsească din Transilvania a se forma în intreg Imperiul. Relaţia bună a lui Brukenthal cu împărăteasa Maria Tereza se va oglindi în buna relaţie a Vienei cu naţiunea germană din Transilvania. Pentru meritele sale va fi înobilat cu titlul de baron în 1762.
Revine în administraţia provincială, întâi ca şef al Cancelariei Aulice pentru Transilvania de la Viena iar apoi ca şi guvernator al provinciei, începând cu 1777. Este retras din funcţie de către împăratul Joseph al II-lea în ale cărui graţii nu reuşise a intra.
În timpul guvernatoriatului său începe a îşi construi palatele care astăzi au devenit un real patrimoniu european. În 1779 începe construcţia palatului localizat în Piaţa Mare pe fundaţiile fostei case a familiei Klocner. Acest palat va deveni centrul vieţii mondene a Sibiului dar şi centrul cultural, rol ce şi-l menţine până astăzi. Pe strada Avram Iancu familia sa va construi un alt palat iar pe strada principală va fi construită casa ce poartă astăzi numele de Michael Brukenthal. În afara cetăţii, îşi va construi o reşedinţă de vară, localizată astăzi la intersecţia străzilor Berăriei cu Noica. La Avrig va construi Palatul de vară al familiei şi o altă reşedinţă va fi construită la Sâmbăta.
La Viena începe a îşi realiza colecţia personală de artă, de stampe, de armamament, de minerale precum şi bilioteca. Devine repede cunoscut în întreg Imperiul Habsburgic pentru colecţiile sale importante ca şi cantitate dar mai ales ca valoare. Toată această colecţie va fi deschisă pentru public la moartea sa. Prin testament el a lăsat această cerinţă să fie respectată pe veci. Astfel în 1790, înainte chiar de a muri el îşi va deschide palatul spre vizitare, deschizând astfel unul din primele muzee din lume înaintea Louvre-ului sau a muzeelor italieneşti.
A fost căsătorit cu fiica primarului Klocner care îi va oferi o zestre consistentă ce îl va ajuta în ascensiunea sa politică. Moare în 1803 fiind înmormântat în catedrala evanghelică din Piaţa Huet.