Bicicleta

Mi-am adus bicicleta de curand la Cluj. A stat ceva vreme chiar la intrare in apartament pentru ca ba a plouat, ba am fost la inot, ba am avut treaba…s-a gasit mereu ceva!
Astazi desenam de zor la detaliul de travee al diplomei lui Teo. Dupa vreo doua ceasuri de nemiscat de pe scaun, muncind de zor si cu flashback-uri de acum doi ani, mi-a picat fisa: wait a minute here, I am not on the timer here, I can take break! M-am rasucit pe scaun si privirea mi-a cazut pe bicicleta. Afara nu ploua si statea sa se intunece! Din nou un flashback…de data asta de acum…my God…8-9 ani, din liceu cand dupa ce imi terminam temele seara “dadeam o tura prin oras”! M-am schimbat repede, am luat bicicleta in spate si cand am ajuns afara si m-am suit pe ea m-am intrebat daca cumva imi va da cineva amenda ca nu am far si stop. A trecut o masina in mare tromba pe langa mine, m-a claxonat si mi-am adus aminte ca nu sunt in Olanda. Acolo timp de sase luni viata mea s-a desfasurat pe doua roti la viteza constanta de 15-20kmh, dar mereu cu prioritate.
Am deschis larg ochii, am inceput sa pedalez cu forta, am schimbat intr-o viteza superioara si incet incet mi-au revenit toate reflexele de biciclist. Mi-am adus aminte cum se face bunny-hop-ul…si la un moment dat m-am surprins cu zambetul pe buze!
Am dat o tura de centru, am vazut ca pe pista de biciclisti nu ajungi niciunde, circula pietoni indignati de cererea mea de a se da din drum, am intalnit o gramada de politisti comunitari mai preocupati de prins autobuzul decat de faptul ca nu avea nici o sursa de iluminare si circulam fericita pe trotuar pentru ca pe strada imi e efectiv frica de …nu mai continui ca sa jignesc pe nimeni.
Cu toate astea, cu toate ca e tare aiurea sa fii biciclist in Romania… I don’t remember why I ever quit this sporty habit! To think that there are people out there that can’t ride a bike! Losers!

Advertisement