Imediat dupa ce am ajuns la serviciu, am iesit pe balcon sa imi beau cafeaua, asa cum fac in fiecare dimineata de altfel. Sorbind cu pofta din cafeaua pregatita cu grija de doamna Finta, incercam in zadar sa ma trezesc si sa fac ordine in atributiunile zilei de astazi. Cum eu la 8.45 inca visez cu ochii deschisi, mintea mi-a zburat la cu totul altceva. De data asta a fost la vara de acum 2 ani. Faimoasa si legendara vara de acum doi ani, ultima vara petrecuta cu totul in Germania.
Am ajuns in Erfurt intr-o seara de mijloc de iunie. Dupa un mic interogatoriu am capitulat si urmatorul lucru de care imi aduc aminte este aceea dimineata superba in care la 10.30 m-a trezit esspresorul care imi pregatea cafeaua de dimineata din boabe proaspete ce se achizitionau numai si numai dintr-un anume loc. Un ceas mai tarziu, cand m-am invredinicit sa-mi parasesc dormitorul, cafeaua ma astepta pe terasa la umbra. A fost cea mai buna cafea din lume! Si a fost presarata cu povesti. Dupa-masa, cand s-a intors unchiul meu de la munca, ne-a gasit pe terasa in pijamale inca povestind.
Timp de trei luni, in fiecare dimineata ma astepta cafeaua proaspata pe terasa. Eu am inceput insa sa ma trezesc tot mai devreme de buna voie si nesilita de nimeni.
Intr-o duminica dimineata m-am trezit insa la 6.30. Stiind ca unchiul si matusa se vor trezi si ei in curand, m-am hotarat sa ii astept eu cu o cafeaua proaspata. Am iesit tiptil din dormitor indreptandu-ma spre bucatarie hotarata fiind sa pornesc esspresorul. Pana m-am invartit, unchiul meu misuna si el prin bucatarie foarte nedumerit. Mi-a ordonat in felul lui foarte autoritar sa ma duc imediat sa ma imbrac caci aveam sa mergem la spital. M-am speriat, nu stiam despre ce e vorba, ce s-a intamplat si daca trebuia sa mergem duminica dimineata la spital ceva foarte rau se intamplase. Am primit insa urmatoare replica:
“Daca duminica dimineata la ora 6.30 nu numai ca esti treaza, dar vrei sa faci si cafeaua pentru toti ceilalti inseamna ca esti bolnava si trebuie sa te duc la spital!”
Nu mai pot sa merg toata vara in Germania. Nu mai pot nici macar o luna. Poate doua saptamani…m-as multumi si cu una…m-as trezi zilnic la 6.30 pentru cea mai buna cafea din lume.
alex viseaza 