In februarie doamna invatatoare ne-a dus pe toti – intreaga clasa plus codite – la Balul Arhitectilor la Brasov. Am prins o vreme excelenta…acolo doar, pentru ca drumul Cluj-Brasov a fost infiorator. A nins puternic cu fulgi mari si greoi, a fost ceata, au fost serpentine si, fiind o vineri dupa-masa de februarie, intuneric bezna. Ajunsi la Brasov ne-am cazat cu mic cu mare la Aro Pallace unde arhitecti de pretutindeni si de toate varstele nu conteneau sa mai soseasca. Ca sa scapam de vanzoleala de la hotel am pornit intr-o plimbare prin centrul vechi al Coronei pe o ninsoare cum probabil ne-am fi dorit cu totii de Craciun si mai putin la sfarsit de februarie. Pentru mine singurul gand trist era ca nu aveam echipamentul de ski la mine…si nici timp sa ajung in Poiana.
Sambata dimineata ne-au ocupat-o conferintele, dupa-amiaza puiul de somnic inainte de marele bal. La 8 seara pe holurile hotelului erau pline de doamne imbracate in rochii de seara si domni in smokinguri. Imaginea generala avea atribute din categoria “nobil, “exclusivist”, “elegant”, etc. O analiza mai atenta scotea la iveala multe defecte si poate o oarecare poleiala data pentru acea seara peste multe neintelegeri, strambe, si alte sentimente sau mai degraba resentimente. S-a dansat insa foarte mult, s-a ascultat jazz si la finalul Balului, undeva pe la 5 dimineata lumea avea un zambet placut pe buze. Ca vorba aceea, ne-am simtit bine si am facut si un fel de team-building.
Sa explic insa titlul. Drumul de intoarcere a dus prin Sibiu. Vroiam sa imi petrec duminica seara in familie la gura sobei. Luni dimineata am plecat cu noaptea in cap catre Cluj, sa ajung macar pe la 10 la munca. “Nu ma grabesc pentru ca oricum nu salvez prea mult timp!”. La iesirea din Saliste soarele deja era sus pe cer, il ascultam pe Mika si ma pregateam de curbele ce urmau. Am zarit cu coada ochiului un caine ciobanesc pe marginea drumului care incepea sa alerge si sa latre, fiind convinsa ca se va lasa pagubas cand va realiza ca nu poate prinde roata masinii. In clipa urmatoare a fost insa in fata masinii. Frana si ABS-ul nu au oprit masina la timp. In spatele meu venea un TIR, de pe contrasens doua masini…am infipt mainile in volan, am calcat frana cat de tare am putut si m-am rugat sa nu zbor de pe sosea. Am lovit cainele, l-am aruncat de pe drum si am reusit sa opresc masina in afara partii carosabile. M-am dat jos si m-am uitat. Avariile se vad in poza…in plus toata partea dreapta plina de sange si in capacul de la roata numai blana de caine. Nu mai puteam merge cu masina ca era cu toate matzele si conductele pe afara. Ca atare ma hotaraesc sa sun la Politie. De aici partea distractiva. La 112 imi raspunde o domnisoara foarte amabila, care ma intreaba de mama, de tata, de marimea la papuci…glumesc desigur, imi cere femeia toate datele, ma intreaba ce s-a intamplat, “daca mai sunt alte victime in afara de caine” (pe bune, nu glumesc) si intr-un final ma asigura ca imi va trimite un echipaj de la DN sa constate accidentul si sa imi faca un proces verbal. Dupa mai putin de 2 minute suna din nou telefonul…de data aceasta direct cei de la DN. Aceiasi rutina, mama, tata, marimea la camasa de data asta, victime, posibili terti implicati. Ma asigura si domnul de la DN ca imi vor trimite un echipaj. Dupa alte cateva minute suna din nou telefonul. Se prezinta sergentul X, care foarte plictisit si un pic iritat imi aduce la cunstiinta ca din 1 ianuarie 2009 accidentele din care nu au rezultat victime nu mai au nevoie de constatarea politiei, se pot rezolva direct la asigurari… CUM FARA VICTIME, DOM’LE???? CAINELE!!!! Ii explic omului ca de la 112 am fost instruita sa procedez astfel si ca nu am cum sa umblu cu masina plina de sange pe drumuri publice…ma mai opreste naibii vreun echipaj de politie. Omul, in continuare iritat ca trebuie sa se deplaseze de la Sibiu la Saliste gaseste o solutie buna: “Doamna, un echipaj de la DN este deja undeva pe traseu pe E68 intre Miercurea Sibiului si Sacel, nu puteti sa mergeti sa vedeti, poate dati de ei?”…”cu toata stima si respectul…care parte din nu plec cu masina asa este neclara?”. Intr-un final l-am lamurit pe om ca trebuie sa vina. In pompa de benzina de la intrarea in Saliste am asteptat cam 30min pana a aparut echipajul de politie. Mai intai bineinteles au facut misto de mine, si-au chemat toti prietenii sa vada ca blana ramasese prinsa in capacul de roata, au admirat sangele de pe masina pentru ca le aducea aminte de nu stiu ce decoratii ale unei masini tunate si m-au lasat sa imi completez declaratia pana ei au mers sa faca o alta constatare (si anume micul dejun in localul de peste drum). Dar, baietii simpatici asa, nu pot sa comentez. Dupa alte 30min in care cu un pic de ajutor de la un baiat simpatic am reusit sa curat masina si sa leg cumva matzele sa nu mai le tarai pe jos, soseste si al treilea politist…cel de la telefon, care imi spune repede ca nu am completat bine declaratia, imi dicteaza ce mai trebuie sa completez, ma pune sa ma jur ca nu am consumat bauturi alcoolice, ca mai apoi sa imi bage sub nas fiola si sa urle la mine sa suflu mai tare. Fac asta indiferent de cat de tare sufli…mereu trebuie sa urle la tine sa sufli si mai tare si constant. Toate astea asa ca pedeapsa ca luni dimineata la ora 9, cand vorba aceea nici iarba nu creste, l-am pus sa se miste de la Sibiu la Saliste pentru un amarat de caine, foarte deplans de colegii mei de birou. Cand am scapat de politie si m-am vazut cu procesul verbal in mana, am pornit inapoi spre Sibiu unde tata ma astepta deja cu bara, contraaripa si semnalizatorul nou.
Pe la 3 dupa-masa eram la birou in Cluj. Am povestit de cateva ori bune cele intamplate si am realizat ce si cum se intamplase. Ca atare m-am cam abatut, dar nu ma putea decide daca era din cauza cainelui facut terci, de care ni se facuse la toti mila, sau pentru ca am facut pentru prima data bubu la tutu si ca puteam sa o patesc mai rau. Mi-a trecut intr-un final cand la ziua a doua colege cateva beri si niste prieteni foarte simpatici m-au facut sa fac haz de necaz. Am ras copios de cele auzite de la 112 si de la politie si am concluzionat ca un caine poate fi sinucigas si nu e victima, oile se comprima si se decomprima in functie de cat le inghesui cu masina, vrabiutele din radiator sunt moi la atingere, cand incerci sa le dai jos cu un bat si multe altele.
Pe la 11 noaptea am plecat cu zambetul pe buze acasa.
alex viseaza 