Imediat dupa ’89 la televizor au inceput sa trazmita cursele de Formula 1. Tata m-a luat m-a asezat in fata televizorului, mi-a povestit despre McLaren si Ferrari, Williams, Frank Williams si Jackie Stewart, mi-a explicat de ce lui Niki Lauda ii lipseste o ureche, mi i-a aratat pe Ayrton Senna si pe Nigel Mansell, mi-a povestit de masini si motoare, sponsori si constructori….Asa am inceput cursa de cursa, sezon de sezon, ani la rand sa urmaresc Formula 1. A aparut apoi Schumi. Apoi si-a revenit Ferrari iar cativa ani si 7 titluri mai tarziu, intr-un sport in care unul concura cu el insusi, iar toti ceilalti ramaneau cu cel putin jumatate de tura in urma si pilotau in alta cursa, am renuntat sa ma mai uit. Williams, echipa mea preferata, nu mai erau pe val.
Acum cateva saptamani m-am trezit cu bilete la Formula 1 la Hungaroring. Tribuna Super Gold in dreptul liniei de start/finish, cu acces la Pit Lane si vedere directa in boxe din tribuna. Chit ca de ani buni nu mai stiam nimic despre F1 in afara de faptul ca Schumi s-a retras, am hotarat ca nu trebuie pierduta ocazia. Pentru sunetul motoarelor, pentru masini, pentru viteza si pentru spectacol, care de la retragerea lui Schumi revenise in F1. Dupa un weekend pe track, mai vreau mai multe weekenduri pe track! In plus, panning cu bolizii de F1 e cu mult mai provocator decat la orice alte masini…ca doar in linie dreapta ajung la 320kmh!
This slideshow requires JavaScript.
